25
Feb
10

joifarasomn

“Unde e? O fi aici? Nu, nu, nu-nu-nu… Poate dincolo? Poate sub covor sau in spatele dulapului. Poate in pat sau pe balcon. Poate sub talpa oricarui om care a trecut cu bocancii noroiosi prin viata mea… sau prin patul meu.”

Viata asta e plina de lucruri pe care ti le planifici si altele pe care nu ti le planifici si inca unele pe care ti le planifica altii. Naspa. Am visat azinoapte cum eram oaspete de onoare al unui “lagar inchizitor” in spania medievala si ma uitam la vrajitoare ca la felu’ paispe. [Ma enerveaza ca n-am diacritice.. poate n-ar mai trebui sa postez de la munca..] Era un soi de conac boieresc amenajat cu foarte mult bun gust. Undeva pe un deal inalt, in spatele unor paduri. Avea coridoare lungi cu lambriuri de mahon si candelabre superbe. Avea tablouri si statuete organizate pe scoli de arta. Mai la intrare era scoala Italiana, apoi scoala Nordica, iar in salon erau piese Catalane.

Ce visezi face parte dintre lucrurile pe care nu ti le planifici. Ma plimbam pe coridoarele alea indrumat de directorul “institutiei” si-mi arata tot felul de dubiosenii. Traiam ce traieste oricine cand intra in camera de tortura a unei cetati-muzeu, doar ca acum totul se petrecea in fata mea. Am vazut cum le scotea ochii, cum le taia degetele, cum le rupea mainile sau picioarele. Mi-a mai aratat biblioteca si sala de mese, apoi ne-am inteles sa ne vedem la ora doua pentru masa de pranz. Intre timp mi-a dat voie sa revad toate lucurile care mi s-au parut interesante.

Am ales sa revad camerele in care erau cazate vrajitoarele. Camere mici cu o crapatura prin care sa intre lumina zilei, cu trei paturi fara asternut si o galeata intr-un colt. Peretii erau plini de poezii si incantatii scrijelite cu unghia. Mirosea frumos la ele, a ierburi rare.

Le recunosteai usor pe cele care erau mai de demult. Erau slabite si murdare. Cu haine rupte si desculte. Nu-mi dau seama cum am ajuns intr-o camera anume, dar stiu ca erau doar doua dintre cele trei. Schimbau retete de scos draci din oameni.

– Simt miros de carne, a spus una dintre ele.
– Si eu… Simt miros de gratar chiar.

Au sarit in picioare, au alergat la usa si-au deschis-o. De partea cealalta era a treia colega.

Cu jumatate de fata arsa. Mancandu-si obrazul.

Poate sub calorifer sau in frigider… sau pe ecranul televizorului? Ce caut in jurul meu? Caut de unde se opreste caruselul asta. Caut marele buton rosu.Caut comotia perfecta.


0 Responses to “joifarasomn”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: