03
Mar
10

Despre carciuma

Imagineaza-ti ca esti elev pe o straduta din piatra cubica, in panta. Imagineaza-ti ca vii dinspre parc si urci printre case vechi cu iedera pe fatade. Pe stanga ai o ceasornicarie veche, pe dreapta ai un hotel, mai sus vezi magazinul Zebra (de unde cumparai CD-uri cu jocuri piratate) si miroase a flori de tei. Miroase din parcul liceului Bolyai din capatul stradutei. Afara este senin si cald. Ai urcat incet admirand vitrinele magazinelor, iar acum in dreapta ta e o ceainarie. Treci strada, intri intr-un gang si-ncepi s-auzi muzica. E muzica ta. Ti se usuca gura. Ti se usuca tare-tare si-ncepi sa simti in palme halba rece. Faci stanga si cobori pe niste trepte abrupte intr-un subsol.

Inauntru e numai bine. Iti dai jos sacoul, arunci mapa pe o masa, iti iei o scrumiera de la alta si te asezi. Iti aprinzi o tigara, Lucky Strike rosu. Asta fumezi. Admiri reclama veche la Guiness, bancnotele imprastiate pe pereti, pozele vechi si posterele cu Eddie, Bob Marley, Judas… Ai lua o carte de pe raft, dar vezi ca scrie sa-ti iei mana.

“Comanzi ceva?”
“Ioana, o halba, te rog!”
“Mai vine cineva?”
“Tre’ sa apara…”

Ioana e chelnerita. A terminat la liceul unde esti si tu, dar acum 3 ani. E bruneta, mica si indesata, foarte simpatica. Are un tricou negru cu logo-ul localului. Toti te stiu. Ai talentul asta de a te intelege bine cu toti chelnerii.

“Platesti acum sau la final?”
“La final… Multumesc!”

Halba e rece si aburita. Lasi tigara in scrumiera, iei halba in mana dreapta si mirosi berea. Miroase proaspat! Primele doua guri sunt divine. Te pierzi concentrandu-te pe senzatia fiecarei inghitituri. Inainte sa iei tigara din scrumiera, iti stergi apa de pe mana de pantaloni. Stiai de ce ai venit aici! Ai venit pentru muzica buna, pentru intimitatea luminii, pentru oamenii speciali. Stai la o masa neagra, probabil din lemn de brad, pe un scaun comod. Te-ai asezat cu fata catre oameni. Nici nu-i observasei pana acum. E destula lume pentru ora 3 dupa-masa. Probabil tot elevi ca si tine.

La masa de langa sunt trei fete. La masa din fata ta e un grup de patru oameni, pe o canapea stau niste batrani dintre care unul pletos. Zambesti. Te-ntrebi daca au bagat pentru tine special João Gilberto. Probabil ca nu.

Bine-nteles ca lucrurile n-au fost niciodata atat de calme. Tu erai pe fuga sau stresat. In jurul tau era lumea ta. Erau altii ca tine, cu probleme si nevoi. Asta e locul in care ai copilarit, locul in care ti-ai dus iubitele la prima intalnire. Asta e Office.

Te-ai mai uitat o data in urma dupa ce ai plecat la Bucuresti sa fii student, dar lucrurile se schimbasera. Nu mai erau postere cu Eddie, sunt postere cu coperti de “Vogue”, nu mai era halba in meniu, este draught, iar ciuc, beck’s si tuborg au fost inlocuite cu Stella, Heineken si Guiness.

“Mi-e dor de tine Vagauna Fermecata a copilariei mele.”


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: